Repository | Book

Un text filozofic important continuă să iradieze chiar și după ce primul val al receptării sale a trecut. Scrisoarea despre „umanism“, adresată de Martin Heidegger lui Jean Beaufret în 1946 și publicată în anul imediat următor, este, fără îndoială, un astfel de text ce continuă să ne provoace, la mai bine de 70 de ani de la apariția sa, prin densitatea temelor și prin forța sa meditativă. Pornind de la întrebarea centrală a lui Jean Beaufret – Comment redonnerun sens au mot „humanisme“? –, Heidegger susține că modul analitic-existențial din Ființă și timp (1927) de a pune întrebarea cu privire la ființa omului nu poate fi redus la temele curente ale existențialismului francez (intrând astfel în dispută cu eseul lui Sartre apărut în 1946, L’existentialisme est un humanisme). Astfel făcând, Heidegger aduce în discuție problemele filozofice care domină cea de-a doua etapă a gândirii sale. Tocmai pentru a arăta importanța acestui text heideggerian, studiile cuprinse în acest volum, care pornesc în mare parte de la conferința organizată de Societatea Română de Fenomenologie în 2017 la Facultatea de Filosofie a Universității din București, abordează fiecare în parte câte o temă centrală a Scrisorii despre „umanism“, asumând ca titlu câte un citat din acest text.

Full citation: